Șapartoc, colocvial Șarpotoc, în maghiară Sárpatak, în trad. “Pârâul noroios”, în germană Scharpendorf, Kothbach, județul Mureș/Maros megye/Kreis Mieresch, Transilvania/Erdély/Siebenbürgen.
Aparține de comuna Albești, mai demult Ferihaz, Firighaz, în dialectul săsesc Weisskirich, în germană Weissenkirch, Wîeißkirch bei Schäßburg , în maghiară Fehéregyháza, Magyar-Fehéregyháza, la 10 km de Sighișoara/Schäßburg/Segesvár.
Sat atestat documentar din anul 1231, cu denumirea de Sarpotoc, fiind întemeiat de oaspeții saxoni.
În anul 1786, din cei 414 locuitori, existau 4 preoți, 74% erau iobagi și jeleri, maghiari și români, 21% erau nemeși, adică mici nobili.
În anul 1850, din cei 413 locuitori, 202 erau maghiari, 200 români și 11 țigani. 211 erau ortodocși, 119 reformați, 81 romano-catolici și 2 unitarieni.
În anul 1900, satul era în plină dezvoltare, cu 618 locuitori, din care 352 erau maghiari, 247 români, 11 evrei și 8 sași. 247 erau ortodocși, 202 romano-catolici, 137 reformați, 11 mozaici, 7 evanghelici, etc.
În anul 2002, satul mai avea 43 de locuitori, 29 maghiari și 14 români…
În sat sunt trei biserici, una ortodoxă cu o vechime atestată de unul dintre clopotele existente și astăzi din anul 1696 și de o Sfântă Evanghelie din 1723, tipărită în București și două biserici de confesiune catolică și calvină, zidite, prima în 1857, iar a doua în 1930; două case parohiale; două școli, una de stat și una fostă confesională catolică.
Articol Tudor Duică Fotografie preluata de pe pagina GAL Dealurile Târnavelor.
