Aca (Aurora) de Barbu

In imobilul situat pe strada Bastionului nr. 2, a locuit Aca (Aurora) de Barbu, personalitate a scenei lirice românești , care s-a bucurat de un mare prestigiu atât în rândul contemporanilor săi, cât si în rândul generațiilor următoare. „Atât ca soprană, apoi ca directoare și fondatoare a Operei din Timișoara, cât și cadru didactic, toți i-au admirat și apreciat uriașul talent liric și dramatic dublat de o putere de muncă ieșită din comun.” se specifica în Proiectul de hotărâre ce va fi prezentat spre aprobare consilierilor locali. Aca de Barbu s-a născut la 31 iulie 1893, la Sighișoara, fiind cea mai mare dintre cei opt copii ai familiei de Barbu.

Aca de Barbu provenea dintr-o familie transilvană de elită, tatăl ei fiind descendent direct al memorandistului Patriciu (Partenie) Barbu, iar mama, Eugenia, era, după mamă, nepoata  preotului și scriitorului Zaharia Boiu, figură marcantă a culturii românești. In Sighișoara Aca de Barbu a urmat primele clase la Școala din Deal după care a fost înscrisă la Școala civilă de fete din Sibiu unde își descoperă vocația muzicală trecând împotriva voinței părinților la Conservatorul din Tg. Mureș. Deși în anul 1910 este admisă, direct în anul II, la Academia de Muzică din Viena, după doi ani renunță la studii din cauza unor probleme financiare, continuând în particular pregătirea muzicala cu profesorul Filip Forsten. În 1914 semnează un contract cu opera din Hamburg însă artista va cânta pe mai multe scene ale lumii: Karlstheater, Baden bei Wien, Teplitz-Schönau, Grün sau Volksoper din Viena. Între anii 1922 – 1933 este prim-solistă a Operei din Cluj-Napoca, după care se mută la București, unde a cântat până în 1945 când, la 1 septembrie, este pensionata abuziv. În urma unui memoriu trimis autorităților, pe 13 februarie 1946 este angajată la Opera din Timișoara, întemeiata prin decret al Regelui Mihai la 30 martie 1946, unde va funcționa ca director. Spectacolul inaugural, din 27 aprilie 1947 regizat de ea, a fost Aida, una din cele mai fastuoase opere ale lui Giuseppe Verdi, spectacolul fiind difuzat prin megafoane în Piața Operei. Conduce noua instituție până în 1956, când este îndepărtată, din cauza originii sale „nesănătoase”.

Continuă să predea la Conservatorul din București până în anul 1958, anul dispariției acesteia. Aca de Barbu a fost foarte atașată de Sighișoara, unde și-a și cumpărat o casă pe strada Bastionului nr 2, imobil pe a cărui frontispiciu Astra Sighișoara a amplasat o plăcuța comemorativa. Membrii ASTRA consideră că prin amplasarea acestei plăcuțe se aduce un omagiu în sine artistei, totodată marcând încă un imobil cu o semnificație importantă în viața culturală și istorică a municipiului. Sursa foto Banatul Azi