În această perioadă se execută ample lucrări de refacere a Coridorului Doamnelor Bătrâne. O mare parte din grinzile de stejar vechi de peste 170 de ani au putrezit şi este necesară înlocuirea lor. Se păstrează elementele care sunt încă într-o stare acceptabilă şi se reface întreaga construcţie cu respectarea formei iniţiale. De asemenea se recondiţionează zidul de sprijin dintre Coridor şi internatul liceului J. Haltrich.
„Coridorul Doamnelor Bătrâne este o construcţie din perioada modernă, această parte din vechiul sistem de fortificaţii se găseşte în barbacana medievală de sub Turnul cu Ceas, care implică prezenţa unor curţi interioare (trei porţi şi două curţi) care protejau Cetatea în Evul Mediu în cazul unui atac. Începând din secolul XVIII-lea, Sighişoara nu a mai avut probleme de asediu, ultimul fiind al curuţilor, la începutul secolului al XVIII-lea, după care vechile fortificaţii îşi pierd din valoarea lor militară, de apărare.
Sub Turnul cu Ceas tot timpul au fost probleme de acces şi pentru a uşura accesul în cetate, în Evul Mediu s-a decis să se pună nişte bârne de stejar. Fiind un acces greu mai ales iarna, în 1842 municipalitatea a decis ca în prima curte interioară de la lângă Turnul cu Ceas să realizeze un coridor acoperit care să ajute la accesul pietonal în Cetate; practic s-a construit un zid, s-a acoperit, iar în partea interioară avea nisip, care avea un rol antiderapant. În momentul în care depăşeai zona de acces a culoarului Doamnelor Bătrâne, omul avea antiderapant pe papuci. În perioada comunistă, zona cu nisip a fost pavată”. (Nicolae Teşculă director al Muzeului de Istorie Sighişoara).
