În perioada iulie–septembrie 2020, la Muzeul de Istorie Sighișoara poate fi vizitată Expoziția temporară “Obiectul trimestrului –Vecinătățile”.
Expoziția cuprinde obiecte de vecinătate: însemn de vecinătate, o ștampilă, un convocator, o casetă de bani și un vas de lemn. Expoziția poate fi vizitată la etajul 2, Sala de farmacie, în programul de funcționare al Muzeului de Istorie Sighișoara.
Vecinătăţile din Sighişoara sunt menţionate pentru prima dată în documente în anul 1526.
“Vecinătăţile sunt o instituţie socială, instituţie bazată în primul rând pe principiul tradiţionalităţii. Acest tip de organizare a fost adus la noi de saşii transilvăneni odată cu sosirea lor aici între anii 1141-1161.
Din vecinătate făceau parte iniţial toţi bărbaţii saşi căsătoriţi şi “posesori de gospodărie”. Stăpânul casei reprezenta în vecinătate gospodăria sa, şi era sprijinit – dacă era cazul de tatăl său, sau de câtre fiul său căsătorit. Femei, copii şi oameni fără pământ sau casă erau excluşi de la participarea nemijlocită. La oraş condiţia pentru a fi membru, era să ai propria casă. Toţi membrii aveau drepturi egale, şi aparţineau pe viaţă instituţiei.
În fiecare vecinătate săsească “ältere Nachbarvater” (tatăl mai în vârstă al vecinătăţii) era conducătorul vecinătăţii care era ales la “Richttag”-ul (balul) anual. Sarcina lui era pe de o parte să vegheze asupra comportamentului vecinilor, pentru ca acesta să corespundă normelor transmise şi stabilite din bătrâni, pe de altă parte trebuia ca prin activitatea sa să exemplifice prevederile statutelor. Printre îndatoririle lui se numărau: convocarea şi conducerea întrunirilor, repartizarea vecinilor pentru activităţi de ajutor bisericeşti sau sociale şi supervizarea acestora, transmiterea de hotărâri şi ordine de la prezbiteriu, parohie, sau autorităţile comunale, informarea instituţiilor corespunzătoare asupra greutăţilor sociale şi economice din vecinătatea sa, aplanarea conflictelor dintre vecini, păstrarea moralei şi tradiţiilor în comunitate, transmiterea valorilor şi normelor tineretului, împiedecarea vânzări gospodăriilor şi terenurilor săseşti către alte etnii, reprezentarea vecinătăţi în cazuri sociale la prezbiteriu şi pedepsirea vecinilor în cazurile abaterilor de la normele vecinătăţii.
Printre valorile materiale pe care le-au adus, saşii transilvăneni au adus cu ei un lucru care nu are greutate şi nici nu ocupa loc în valize, şi anume spiritul comunitar, deschiderea spre ajutorul reciproc, acceptarea celuilalt şi participarea la viaţa sa. Astfel putem spune că vecinătăţile sunt dovada puternicului spirit civic şi a solidarităţii sociale, fapt ce a caracterizat populaţia de origine germană.” Carmen-Lavinia Avram, muzeograf, Muzeul de Istorie Sighișoara.
