“În Sighișoara când am ajuns, m-am surprins cuprinsă de emoțiile revederii, ca atunci când urmează să vezi pe cineva drag, pe care nu l-ai mai văzut de mult, și abia aștepți să-l strângi în brațe, să-l privești în ochi, să-i asimilezi toată ființa. Nici să vreau nu mi-aș fi putut imagina o reîntâlnire mai frumoasă cu cetatea decât acesta. Bine te-am regăsit! Am zâmbit și am mers mai departe. Au urmat aproximativ 40 de ore pe care le-am petrecut aproape numai în cetate, și cu excepția câtorva ore de somn în cele 2 nopți, am bătut în voie toate străduțele, pe unele chiar de 2-3 ori, fără nicio grabă, fără stres că trebuie ajuns la ora nu-știu-care în locul nu-știu-care.
E greu astăzi să-ți mai poți imagina viața din cetate așa cum era ea cu câteva secole în urmă, însă cu puțin exercițiu poate nu e imposibil 🙂 Stând în Piața Cetății și admirând casele ce o delimitează, nu e ușor să vizualizez că aici aveau loc demult execuții publice sau erau judecate vrăjitoare.” noteaza Alexandra, proprietalul blogului Blogul de calatorii al Alexandrei, bloguldecalatorii.ro, in articolul I ♥ Sighisoara (30 mai – 1 iunie 2015) Foto © Alexandra, blogdecalatorii.ro
