Istoria scrisă a Sighișoarei începe abia în anul 1280, când apare menționată într-un document cu numele Castrum Sex. Trecuse un secol de când între zona dintre Târnave și Carpați începuseră să se așeze coloniști originari din Flandra, Mosela sau Saxonia, fugiți din țara de origine și ajutați cu privilegii de regii Ungariei să se stabilească aici și să asigure paza graniței.
În 1241-1242 a avut loc marea invazie tătară și distrugerile ei, urmată de o perioadă de regres. Faptul că la 1280 Sighișoara era o mică cetate și că ordinul călugărilor dominicani întemeia aici o mănăstire, arată că așezarea avea deja un rol important și, bineînțeles, fusese întemeiată înainte de 1280.
Într-un document din 1298, prin care papa Bonifaciu acorda o indulgență mănăstirii, apare pentru prima dată numele orașului, sub forma Schespurch. După acest moment, Sighișoara apare tot mai des menţionată în documente, așezarea se extinde și rolul ei crește. Este o perioadă de înflorire în care orașul capătă statut de reședință de comitat (1339), se construiește biserica „Sf. Nicolae” (1345) și apoi primește statutul de oraș, fiind menționat astfel în anul 1367– civitas Seguswar. Tot în această perioadă începe să se dezvolte și Orașul de Jos. Sursa: Enciclopedia Romaniei Foto Pintea Claudiu
