Am ajuns noaptea şi am urcat direct în cetate să căutăm cazare. Am stat la Pensiunea „Pivnița lui Teo” cu doar 120 roni camera dublă. Dacă ajungeți pe acolo, să știți că la ei se respectă cu strictețe un ritual de primire a oaspeților :D. Nu am reușit să intrăm bine pe poartă, că am și fost invitați în pivniță, la un păhăruț de pălincă. (Eu nu beau decât vin, dar aici n-am avut cum să refuz gazda primitoare și am gustat din pălinca de prune).
Sighișoara oferă multe locuri de cazare, atât în cetate, cât și în afara ei, la prețuri rezonabile. Sighișoara e un muzeu în aer liber, fiecare casă, turn, stradă își poartă povestea sa, cu miros medieval. Cu un strop de imaginație călătorești ușor printre secole. Nu am avut mult timp la dispoziție pentru a vizita obiectivele turistice, dar le-am lăsat pe data viitoare.
Dacă mergeți la Brașov sau Sibiu, treceți și prin orașul din povești, pentru că merită ;). Voi reveni în Sighișoara cu prima ocazie și nu singură, dar cu fetița mea de mână. Escapadele, cât de scurte n-ar fi ele, îți încarcă bateriile cu energie pozitivă și îți creează amintiri de neuitat. Citeste tot articolul pe Orheianca.eu: Sighişoara – oraşul din poveşti
